Ultima poezie pe această seară
Este dedicată …prietenului meu
Scriitorul …ARDELEAN CORNEL GHEORGHE
Furtuni…mereu s-au abătut spre tine,
Cu pieptul dezvelit le-ai înfruntat.
În lume…te-au numit …,,străine”!
Și scrisul tău…în seamă n-au băgat.
Nici tăvălugul…ce-i aruncat la vale,
Din scrisul tău…nicicând nu te-a oprit .
Azi…cugetările-s…citite-n lumea mare,
Și-ai devenit poetul lor cel mai iubit.
În jurul tău…au fost stafii destule,
Iar întunericul voia să te înfunde.
Nici cuvintele din jur n-au fost sătule…
Voiau…cu teamă în suflet să poată a-ți pătrunde.
Credința -n Dumnezeu…le-a-n’departat…pe toate,
Nimic…din ce-a fost rău…nu te-a răpus.
O viață ai luptat doar pentru libertate…
Și deseori un ,,NU”…ți-a fost a lor răspuns.
Știu …nopți întregi și zile…ai închinat iubirii…
Această…iubire…de oameni minunați.
Ai căutat zadarnic fericire…
Dar ea…s-a dus…numai la cei bogați.
Prin cugetări…ai împărțit lumină.
Ai dăruit din tine…ce-i mai bun.
Ești…omul ce ne vrea o viață …mai senină.
Și cu durere…vii ,,CORNELE_…ca să ne spui cuvântul,,rămas bun”!
Tu nu fiu trist …toți te vom urma în grabă …
Dar lași în urma ta…,,un monument_
Un.A.C.G. …ce-n ‘vinge…orce dramă,
A unei vieți de om …ca document .
Cu această poezie închei această seară dorindu-vă tuturor noapte bună.
0 comentarii